Cele doua

de danizvernariu

 

 

Title : D&S, dark wathers Photoshop CS 5.1 by : danIzvernariu ©2011 ʘ 6012

Title : D&S, dark wathers
Photoshop CS 5.1 by : danIzvernariu ©2011 ʘ 6012
In blogul meu nu scriu fictiune, scriu doar intamplari din Legenda Personala. Nu incercati acasa!

Jocul cu psihicul este periculos .

Unii azi se distreaza cu exercitarea de influenta intelectuala , un fel de masturbatie hobbi dand senzatia tertilor ca personalitatea lor este forte. Este una sa stii din carti si sa exersezi cu persoane nepregatite si alta sa aluneci realmente in “labirint” cu persoane forte , absolut forte ce folosesc o tehnica speciala oratorica, seducatoare si hipnotica. De aici acea poveste cu „vampirismul” in care niciodata nu stii cine este victima sau agresor decat la final.

Eu sunt unul din clasa cu control absolut sau in alte cuvinte permit sau nu sa intri in psihicul meu. Asa s-a intamplat de la natura si imbunatatit si perfectionat prin cultura plus anii de studiu ce nu sunt putini.Este un noroc.

Desi avem peste 35 ani , chiar patruzeci si… totusi din cand in cand mai mergem la cate un concert Doors, Rammstein…Nightwish.

Ii fac pe plac lui Do si accept ca odata in viata sa ma imbrac Goth ca tot a venit sezonul sarbatoriilor cu masti in Lisboa iar asa cum am mai spus Do este o gothica in strafundul ei precum eu punk. Asocierea, am mai spus, este stranie… dar totul este posibil azi.

Imi impleteste parul in 4 , am o coada lunga la spate legata cu bentita de catifea , port o tinuta inchiriata formata din tunica lunga si pantaloni colanti , totul negru. Imi cere sa imi fac si manechiura, protestez dar… daca e bal sa fie… neagra si manechiura, fie… .

Do poarta o rochie pe crinolina foarte decoltata, alege ca accesoriu diamantul si argintul .

Title : The Rabbit/ Photoshop CS 6 by : danIzvernariu ©2012 ʘ 6013

Title : The Rabbit
Photoshop CS 5.1 by : danIzvernariu ©2011 ʘ 6012

Sunt acompaniat in aceasta seara de doua excelente si fine gothice Doris si Sandra, nici o intalnire aici nu incepe sub ora 00:00 noaptea asa ca avem timp suficient sa ne facem intrarea cu o sticla de Monte Velho.

Comunitatea goth in Lisboa, cea genuine este foarte rezervata , accesul in ea este doar prin cunostiinte. As putea spune, mai repede gasesti usa masoneriei decat clubul lor.

Aici sunt toate varstele , credeam ca noi doi o sa fim cei mai batrani insa generatia 68 era prezenta aproape coplesitor in club.

Clubul este un loc privat , nu este public arata ca o imensa catacomba romana cu multe coridoare subterane, lumina albastra, mobilier minimalist excelent  si o protipendada de un realmente bun gust. (Recunosc, un punk nu are o astfel de ocazie in viata decat rar.).

Lume absolut bohema, se asculta opera, metal simphonic concert, si tot tacamul gothic autentic. Intrarea este fara plata pentru ca oricum nu este public iar renta este sustinuta de cotizanti ai comunitatii.

Title : Me/ dark wathers Photoshop CS 5.1 by : danIzvernariu ©2012 ʘ 6013

Title : Me/ dark wathers Photoshop CS 5.1 by : danIzvernariu ©2012 ʘ 6013 

Sandra intermediarul , vine si imi spune ca trebuie sa ne prezentam donei de casa  Verona ,o prezenta absolut superba , mistica.

Verona ea, Vero maestra mea din Timisoara..ce asociere de nume si conjuncturi!? 

 

Fotografiile sunt prohibite aici precum orice obiect ce face obiectul tehnicii de comunicare, foto sau inregistrari. Filtrul de la intrare este mai ceva ca la aeroport.

Verona are in jur de 40 ani, este goth de cand se stie, a terminat canto iar acum gestioneaza aceasta afacere exclusivista ce in fond este benefica pentru toti comunitarii ei.

Ne asezam la o masa toti patru. Facem cunostiinta fara sa ne atingem … ma prezint simplu : Dan.

Aceasta pleaca ochii si ma intreaba, care este numele meu mijlociu?

Nimeni in viata mea nu m-a intrebat asta!

– Ii raspund : Constantine.

Apoi se lasa o tacere profunda.

Dupa un timp indelung despre subiecte istorice, despre Transilvania, despre epoca dark din Romania… despre similitudini intre generatii.

Ajungem la mistic, ma intreaba daca am fost” iesit pe usa din dos” , cunoasctorii stiu ca aceasta este o expresie ce defineste regresia. Confirm ca da dar in viitor si nu in trecut.

Ma intreaba daca ma cunosc. Ii raspund ca stiu ca exist insa nu stiu cine sunt. Discutia continua astfel si in jumatate de ora probez orizontalul dupa aproape 10 ani de la ultima experinta asistata si nu pe cont propriu.

Daca e bal sa fie complect! Imi opresc firewallul si permit…

1890 (in jurul anului!)- localizarea ar fi Gratz

Sunt pe o strada la orele diminetii. Din sens opus vine o trasura.

Imbracamintea mea este de gentleman, sunt din cap pana in picioare imbracat in negru ,port un monoclu , am baston,pelerina ,o geanta de piele de medic si manusi…albe.

In strada ma cuprinde nelamurirea, parca am uitat ceva acasa, ma caut in buzunarul hainei si gasesc un portmoneu din piele fina cu niste acte in el. Il deschid iar pe una din parti exista o insigna pe care scrie ceva legat de medicina legala, in latina. Pare un blazon regal.

La prima casa in partea stanga , un imobil baroc relativ prost intretinut, simt ca trebuie sa intru, o femeie ce este imbracata victorian in albastru deschis imi taie calea. Capul ii este acoperit de o gluga. Nu pot spune ca ne privim in ochi .

Intru in imobil pe o usa inalta, foarte inalta in doua canate cu geam de sticla si vitraliu.

Casa scarii este mare cu hol, am de ales intre a urca cele trei trepte catre nivelul parter sau a vizita mansarda. Privesc la dreapta mea…se afla o scara in spirala cu un perete plin de igrasie. Simt miros intens de igrasie ..decid sa cobor treptele , pe ele scartaie particole de nisip probabil din tencuiala ce a inceput sa cada.

Jos este un alt hol sub holul principal, umbros si insalubru insa gol fara obiecte.

Exista aici un apartament cu o usa impozanta vopsita in verde. Sun, soneria face un zgomot spart de clopotel vechi si oxidat.

Imi deschide un batranel cu aspect de majordom de clasa si fara sa ma priveasca in ochi se retrage in interior pentru a-mi pemite intrarea.

In timp ce strabatem un hol intunecat si lung catre salon , imi spune ca sunt asteptat. In salon exista o alta scara ce coboara cumva in pivnita in care exista un alt apartament .

Aici totul este luminat de geamuriile ce sunt la strada undeva sus spre tavanul camerelor. La stanga aud un zgomot de fierarie, intru si un tip unalt solid si span munceste ceva pe o nicovala.

Nu se sinchiseste de aparitia mea, cumva parca stie ca am venit. Continua sa mestereasca ceva pe acea nicovala.

Cand termina se intoarce brusc catre mine si imi ofera un mic cub de aur incandescent ca stralucire. Aurul sfaraie in atmosfera iar eu il i-au cu mana libera fara sa patesc nimic pentru ca acel cub era absolut rece.

Sunt absolut confident in propriile miscari.

Ne privim in ochi cat ai spune doua fraze extrem de lungi si complicate.

Fac o pirueta si plec ajungand in strada de unde am venit.

….

Aflu asadar ca sunt medic, am in jur de 25-30 ani, ma ocup de criminalistica si lucrez in interesul statului ,probabil Austriac. Locuiesc in Gratz (?) si sunt initiatul unui rit absolut ciudat despre care am sa vorbesc altadata .

In viata reala:

–          In copilarie ma jucam “ca plec Austria”

–          Nu am suferit niciodata medicina

–          In adolescenta  mi-am petrecut ore in sir vizitand morga (am mai spus in blog , vezi primele postari) – era o moda a timpuriilor respective

–          Mi-a displacut intotdeauna perioada Victoriana dar la modul „nu suport”

–          Niciodata nu am simtit ca apartin tarii in care m-am nascut.

–          Sunt initiatul unui rit insa nu chiar atat de ciudat ca cel din regresie.

Exista o expresie : “Trecutul este o proiectie a prezentului”- de aici fiecare sa inteleaga si sa perceapa ce doreste!

 

Anunțuri