Reflexii dupa Steiner -Lucifer

de danizvernariu

Am adus mereu in discutie fie in Publicatia esoterica FIVEBLUEAPPLES fie in diverse discursuri sustinute in Lisboa despre intelegerea deformata (din incultura) a arhietipurilor ce au dus la ceeace azi, obsevam, a fi ca fenomen de masa ,confuzia si o intelegere gresita in practica  vietii.
De foarte mult timp am dorit sa public un „controversat” articol despre lucruri gresit intelese din perspectiva esoterica respectiv a sensurilor adevarate.

Astfel, azi mi-am propus sa discut despre LUCIFER din perspectiva lui Rudolf Steiner preferand sa il citez nu ca o forma de scuza/aparare publica relationata cu afirmatiile mele dar desigur ca o expresie complecta si pertinet profesionala mult mai elevata decat ideia ce eu o pot exprima prin limitarea mea proprie.

Este cat se poate de clar notiunea de DIAVOL este una iar notiunea de Lucifer este alta. Pune egl astfel intre Lucifer si Baphomet si diferit de Diavol/Diabolic!

Astfel:

„Idealurile noastre dobândesc forţă deplină de orientare şi susţinere abia atunci când sunt transfigurate în sentimente religioase. Iar ştiinţa noastră, cunoaşterea noastră abia atunci capătă sens şi importanţă, când dezvoltă germeni pentru idealurile noastre, care ne determină valoarea în cadrul existenţei lumii. Ce mai viaţă înăbuşită s-ar naşte dintr-o ştiinţă din care nu ar strălumina nici un ideal!

Marele filozof Johann Gottlieb Fichte îi judeca aspru pe cei ce duceau o astfel de viaţă închisă. „Idealurile nu se lasă exprimate în lumea reală, oricât de bine am şti să modificăm lumea după ele. Noi afirmăm numai că judecăm după ele realitatea, iar cei ce simt în ei forţa pentru aceasta o şi modifică. Sigur, aceşti oameni poate că nici nu ştiu nimic despre aceasta, poate că şi pierd din ceea ce au fost odată; dar omenirea nu pierde nimic prin aceasta.

Title : INGENUA (2011)  proiect Revision Photoshop CS 6 by : danIzvernariu ©2013 ʘ 6014

Title : INGENUA (2011)

 proiect
Revision Photoshop CS 6 by : danIzvernariu ©2013 ʘ 6014

Astfel este clar că înnobilarea omenirii nu revine numai acestora. Ea îşi va urma fără îndoială drumul; asupra acelor oameni ar vrea natura binevoitoare să stăpânească şi lor să le ofere la momentul potrivit ploaie şi timp frumos, hrană sănătoasă şi o circulaţie netulburată a sângelui şi gânduri inteligente!“ Supunerea deplină în faţa acestei judecăţi, nu stă în orientarea revistei noastre. Mai degrabă ea va susţine, câtă vreme îi va fi dat să existe, faptul că, pentru înnobilarea omenirii, acei oameni sunt luaţi în considerare, care fac din sufletul lor casă pentru idealuri şi oricine care nu va face acest lucru va avea ceva de pierdut.

Cuvintele lui Fichte sunt expuse aici pentru a arăta felul în care vorbeşte despre omenire o mare personalitate gânditoare al cărei spirit nu posedă forţa germinatoare a idealurilor; şi de asemenea să indicăm şi faptul că într-o astfel de personalitate există totuşi o deplină claritate despre raportul dintre viaţă şi ideal. Viaţa trebuie formată după ideal, – astfel trebuie să fie posibilă o armonie între ideal şi viaţă. ”

Nu este intenţia noastră să ne certăm cu cineva. Arătăm numai ceea ce credem că este adevărul pe care îl recunoaştem; şi aşteptăm până ce acesta îşi va găsi ecoul în inimile altora. Pentru că avem convingerea că este suficient ca omul să vrea, pentru ca în el să se facă auzită vocea care îi vorbeşte despre determinarea lui veşnică.

Title : INGENUA (2011)  proiect Revision Photoshop CS 6 by : danIzvernariu ©2013 ʘ 6014 Fiveblueapples publications © 1996

Title : INGENUA (2011)

 proiect
Revision Photoshop CS 6 by : danIzvernariu ©2013 ʘ 6014

Fiveblueapples publications © 1996

Această voce s-a făcut întotdeauna auzită, oricât de departe ne-am întoarce în perioadele despre care ne relatează tradiţiile diferitelor popoare. Ce fel de impuls plin de râvnă este acela care a scos la iveală adevărul Bibliei, cel pe care mai târziu Faust a vrut să-l ţină ascuns „în spatele uşii“ pentru o perioadă? În liniştea chiliei sale călugărul singuratic şi-a frământat mintea pentru a întemeia sensul cuvintelor scrise, şi-a rănit genunchii nopţi întregi în faţa altarului pentru a găsi o inspiraţie referitoare la aceste cuvinte. Apoi s-a ridicat din amvon pentru a împărtăşi în cuvinte arzătoare oamenilor ce se străduiesc, cele ce i-au fost dăruite în singurătate inimii sale, despre determinarea lor veşnică. Şi alte imagini, mai puţin frumoase ni se înfăţişează atunci când privim la spiritul omului însetat după adevăr. Rugurile Inchiziţiei, consecinţele ereziei se desfăşoară în faţa sufletului nostru – în care au trăit din plin în căutarea „Cuvântului“ fanatismul sau ipocrizia şi dorinţa de putere. Să privim încă o dată la statura lui Faust.

Omul secolului XVI se lăsa condus de diavol dacă voia să devină un om care ştie şi nu un simplu credincios. Goethe îi conferă eliberarea pentru că el însuşi nu a rămas la credinţa întunecată, ci mereu „s-a străduit năzuind“. Simbolul înţelepciunii ce ne este dată prin cercetare este Lucifer, purtător al luminii.

Copiii lui Lucifer sunt toţi cei ce se străduiesc spre cunoaştere, spre înţelepciune. Cititorul în astre chaldean, preotul egiptean, brahmanul indian: cu toţii au fost copiii lui Lucifer. Şi deja primul om, cel care s-a lăsat învăţat de către şarpe despre ce este „binele şi răul“, a devenit copilul lui Lucifer. Dar toţi aceşti copii ai lui Lucifer au putut de asemenea să devină credincioşi. Da, aşa trebuiau să devină, dacă îi înţelegeau în mod corect înţelepciunea. Pentru că această înţelepciune era pentru ei o „solie plină de bucurie“. Ea le vorbea despre temelia divină a lumii şi a omului. Ceea ce ei cercetau prin puterea cunoaşterii lor, constituia misterul cel mai sfânt al lumii, în faţa căruia îngenuncheau plini de cucernicie – aceasta era lumina care arăta sufletelor lor calea spre propria determinare. Înţelepciunea lor, privită cu preţuire sfântă, aceasta era credinţa, aceasta era religia. Ceea ce lor le aducea Lucifer, lumina ca un lucru divin în faţa privirii sufletelor lor.

Ei erau recunoscători lui Lucifer pentru că aveau un Dumnezeu. Dacă omul face pe Dumnezeu opusul lui Lucifer, atunci aduce dezbinare între inimă şi cap. Iar aceasta înseamnă paralizarea entuziasmului inimii, aşa cum fac oamenii cultivaţi din timpul nostru, care nu înalţă cunoaşterea capului până la devoţiune religioasă. ”

Rudolf Steiner

LUCIFER GA 34

Articol publicat în iunie 1903 în revista Lucifer-Gnosis, Berlin

Anunțuri