Minciuni adevarate

de danizvernariu

De cateva zile am inceput sa recitesc din “Book of Lies” a lui Aleister Crowley ca o forma de reamprospatare a memoriei asupra a unor aspecte ce tin de “magic” (inexplicabil) cu putin inainte de Sesiunea de Samhain in vederea asigurarii rolului ce il voi ocupa de aceasta data in Atrium in care voi indeplini rolul de “oracol” in fata publicului profan care ne va asista in sedinta open doors.

Recitind cateva capitole imi reamintesc de o scena petrecuta cu multi ani in urma , acasa in Lisboa  , scena in raport cu care nu am nici cea mai mica explicatie stiintifica pana in prezent.

 

Romanii au un prost obicei ce vine din educatie discutabila si se refera la discretie; a intreba de la obraz fara a cunoaste sau a fi in relatie stransa de amicitie pe cineva “Unde lucrezi si cat castigi” este un fapt atat de” normal” ca atunci cand fac o noua cunostiinta roman(ca vreau sau nu)sa ma astept ca intrebarea #3 sa fie aceasta : “…si unde lucrezi , cu cat esti platit?”.

Apropos de acest lucru fac o mentiune ca o paranteza: in occident indiferent de continent , a intreba acest lucru pe un strain este nu numai o ofensa dar in secunda doi poti trece ca antipatic si prost crescut…eticheta pusa!

Revin la ideiea , minciuni adevarate, spuneam ca am fost abordat cu impertinenta de unul din romani ce m-a intrebat pe sleau acest lucru dupa nici 10 minute de cand am facut cunostiinta.
La toate intrebarile puse exista raspunsuri, nu toate sunt obligatoriu sa fie advarate, intentionat ca replica la indiscretie sau proasta prestatie. Astfel raspund fara sa ezit si extrem de natural : “lucrez in aeronautica la o fabrica de avioane “.

Interesant este un fapt, la acea ora lucram ca si azi ca freelance in domeniul designului si nu a ingineriei cu care nu am de a face dar dupa mai bine de 6 luni de la aceasta minciuna spusa natural cineva vine si imi face o oferta de lucru in domeniul aeronauticii militare nord americane . Oferta a fost atat de buna si convingatoare incat am semnat contractul de munca si am lucrat full time vreme de 5 ani.

Aspectul interesant este ca oferta a venit asa pe nepusa masa , nu am avut pe nimeni pana atunci cunoscut care sa lucreze in domeniul aeronauticii, probabilitatea de-a lucra in aeronautica cu pregatirea mea ca profil era ca si inexistenta si totusi… dupa un timp se creeaza si locul meu de lucru in aeronautica asa cum tocmai am mintit trimitand la plimbare inca un impertinent.

Ma intreb si acum, ce poate fi acest fenomen foarte apropiat de ideia (i.e.) “ dece te temi nu scapi” pentru ca si una si alta sunt sustinute de convingeri chiar daca in acel moment sau la acea data acele convingeri sunt doar imaginative fara suport logic sau probat .

Totul pare din aceasta perspectiva un deja-vú egal cumva cu acele “profetii” despre ce si cum in viitor.

Care ar fi sursa? Inconstientul, inspiratia.
Probabil si mai mult ca sigur, cerebelul nostru functioneaza ca un softweare de statistica , un fel de web boot statistics care in urma informatiilor ce le face zilnic in timpii de meditatie in stare de veghe sau adormire releva anumite imagini posibilitate bazate pe “tag” sau cuvinte intalnite in conexiune in timp.

Bunica mea spunea in termeni populari apropo la cuvant si minciuna , ideie religioasa, “si minciuna e vorba” cam acelas lucru recunoascand pe undeva acest adevar , ca minciniile devin profetii, ca profetiile sunt sau pot fi miciuni momentane dar ca acestea se releva intocmai daca sunt spuse inexplicabil natural si fara pardon.

Anunțuri