♓ Pestele rosu

de danizvernariu

Title: The Red fish Model: M.A. de L.   /France Photo by : Dan Izvernariu Illustration ,Photoshop post prod.CS 6 by : danIzvernariu ©2013ʘ 6014 New Zealand M ∴ B ∴Dan Izvernariu Workshop This picture belong to ☤322 THE STORYTELLER WordPress * Special thank`s to M.A. for accept to publish

Title: The Red fish
Model: M.A. de L. /France
Photo by : Dan Izvernariu
Illustration ,Photoshop post prod.CS 6 by : danIzvernariu ©2013ʘ 6014
New Zealand
M ∴ B ∴Dan Izvernariu Workshop
This picture belong to ☤322 THE STORYTELLER WordPress
* Special thank`s to M.A. for accept to publish. All rights to : M.A. de L. _ France

Am sa o numesc „Janette” pentru protectia numelui clientului meu.

Janette face parte dintr-o familie veche a Frantei.

Are in jur de 48 ani este sotia unui aviator de cursa lunga si imi este recomandata prin cercul de cunoscuti.

Este un personaj bohem, cult ce isi doreste un set de fotografie ilustratie cu tematica surreala. Mai toate lucrariile din valoroasa casa in care locuieste sunt axate pe aceasta tema.
Dupa ilustratia mea se va executa un print de 2m x 1,75 (cca) ce va servi ca un poster ce va trona in sufragerie. Dupa cate am inteles casa este propusa pentru remodelare si modernizare.
Dupa cina am programat primele cadre ca test de culoare, schita, ideie si studiu ce il fac inainte de sesiune cu oricare client. Un fel de probe in care incerc sa observ defecte sau sa surprind cele mai expresive unghiuri ce avantajeaza.

Sincer sa fiu, la ora cinei nu aveam nici cea mai mica ideie despre ce as dori sa compun ca imagine. Ma hotarasc sa trag de timp necesar inspiratiei pe seama sesiunii de proba pe care o fac inainte de sesiunea fotografica.

Montez aparatul pe tripod si il reglez la expunere rapida, auto-focus continuu si ma servesc discret de telecomanda aparatului de fotografiat pentru ca in timpul discutiei la un brandy sa pot surprinde momente fara ca discutia sa fie deranjata de miscarea mea.

Imi spune dupa cateva momente de tacere:
– Am inteles ca esti un calator alchimist si un maestru arhitect al zidariei Templului.

Intrebarea mi se pare pe cat de directa pe atat de neasteptata. Confirm cumva fastacit de intrebarea genul : “touché .

Incerc sa reglez vocea,in astfel de cazuri sunt mereu fastacit pentru ca in primul rand nu stiu de unde sa incep ,in al doilea rand nu stiu cum sa explica ca “una e una , alta e alta…” si in final incep sa turui cumva o placa oficiala fara detalii in continut.
Se arata interesata de partea alchimiei. Ma da gata cu Istoria alchimiei franceze apoi un alt touché … ma intreaba:
– Ce folosesti pentru a atinge maximul de meditatie ?
Ii raspund ca sunt unul din cazuriile rare ce nu foloseste niciodata toxine mai mult decat un pahar bine preparat de Absinthe dupa toata regula ritualic pregatit.
Imi zambeste neancrezatoare apoi imi spune:
– E plina lumea de cazuri rare, totusi am sa iti pregatesc o reteta proprie ce poate iti va servi ca inspiratie la subiectul temei pe care il abordam.

Ma abtin de la elegante refuzuri pentru simplu fapt ca intotdeauna clientul este “rege” si ma las dus de oferta sperand in sinea mea ca “ar putea avea dreptate dece nu?!” .
Se intoarce dupa un timp de la servanta cu bauturi dupa ce a preparat licoarea. Drept sa spun dupa prima ingurgitare am simtit cum ma arde pe esofag in mod placut.
Apoi a urmat o discutie de cultura generala despre una , alta , nu imi mai amintesc exact despre ce.

Imi amintesc doar ca rotindu-mi ochii prin incapere pentru a nu fixa cu privirea clienta mea observ o cusca mare si foarte veche aurie cu o vechime de peste 150-200 ani intr un ungher al salonului mai intunecat omis de aparatul foto ca perspectiva.
Ea observa ca eu fixez acel obiect si imi spune pe un ton foarte jos:
– E de la stra bunicul meu din partea mamei. El avea placerea sa cultive (atentie!) Pesti Rosii exotici in ea.

Eu ma uit la ea, ea se uita nedumirita la mine, eu tot mai confuz… ii spun:
– Pardon madame, ma tem ca franceza mea (adevar!) ma cam lasa in intelegere. Se poate sa repetati in L. Engleza.

Ea se conformeaza imediat si traduce spusele de mai sus in sensul exact redat dar in L. Engleza.

Acum sunt si mai confuz.

Ea ma observa si imi spune:
– Adica nu ai mai auzit ca cineva sa creasca pesti in colivie? Apoi se ridica si lasand paharul pe masa ma invita sa ne apropiem de obiect.

In doi pasi suntem langa colivie timp in care eu continui sa neg: “Asta e prea de tot, cred ca m-am tampit”
Cu un gest sigur imi spune : Voilà …si azi inca mai continuam traditia strabunicului meu.

Ma uit buimac in colivie si nu imi vine sa cred nici acum ca un peste relativ mare rosu intens “leviteaza” in intreg spatiul ei.

Pestele se holba la noi, eu la el…. imi vine sa rad, …

Ii simt privirea iscoditoare din lateral si ma declar invins spunand ceva de genul:
– Aceasta chiar e real nu?

Ea acum rade si imi spune:
Maestre cu tot respectul cuvenit gradului tau, … aceasta este alchimia.

Adevarul este ca multi dintre noi folosesc toxina, fie ea ca iarba, ca ciuperca ca extras sintetic… cativa mai suntem si care ne bazam doar pe meditatie si ritual . De data aceasta am simtit ca am ajuns in cer mai repede decat se deschide un Windows 7 .

Intresant spun, aceasta experienta mi-a demonstrat ca anumite cristale precum sarea ofera energie si purificare, altele iti arata altfel de realitati.

Anunțuri