Antroposofie (nota) : drumul catre cunoasterea de sine

de danizvernariu

[Înainte de a pătrunde în lumea suprasensibilă, sufletul trebuie să-şi spună]:

 

Title: Ego Photoshop post prod.CS 6 by : danIzvernariu ©2014 ʘ 6014 New Zealand M ∴ B ∴Dan Izvernariu Workshop This picture belong to ☤322 THE STORYTELLER WordPress

Title: Ego
Photoshop post prod.CS 6 by : danIzvernariu ©2014 ʘ 6014
New Zealand
M ∴ B ∴Dan Izvernariu Workshop
This picture belong to ☤322 THE STORYTELLER WordPress

„Prin acest Eu al meu, eu trebuie să-mi fac reprezentări despre lume. Nu trebuie să-l pierd pentru că m-aş pierde ca entitate. Cel mai puternic instinct al lui este să îşi apere pretutindeni Eul pentru a nu pierde pământul de sub picioare. Dar ceea ce sufletul trebuie să resimtă în mod justificat pentru viaţa obişnuită nu mai are voie să resimtă de îndată ce a păşit în lumea exterioară suprasensibilă. Acolo el trebuie să treacă un prag şi trebuie să abandoneze nu numai unul sau altul din bunurile de preţ, ci chiar ce fusese el până aici. El trebuie să-şi poată spune: Ceea ce ai crezut până aici că este adevărul tău cel mai important trebuie să îţi apară de partea cealaltă a pragului ca cea mai mare eroare. În faţa unei asemenea cerinţe, sufletul se poate da înapoi înfiorat. Poate avea sentimentul că ceea ce trebuie să facă este ca o jertfire, ca o aneantizare a propriei sale entităţi şi, în faţa pragului indicat, trebuie să se declare mai mult sau mai puţin neputincios în a împlini imperativul. Această mărturisire poate să îmbrace toate formele, poate apărea cu totul instinctiv, iar omului care gândeşte şi acţionează în sensul ei îi poate părea total diferită de ceea ce este în realitate. De pildă, el poate simţi o profundă antipatie faţă de toate adevărurile suprasensibile. El le poate considera ca nişte visătorii, nişte fantasmagorii, datorită faptului că, în adâncurile sufleteşti necunoscute lui însuşi, are o teamă ascunsă. El simte că nu poate trăi decât ceea ce ne revelează simţurile şi raţionamentul intelectului.“

/…/
„Forţele ce permit evoluţia Sinei sălăşluiesc în fiecare suflet uman; … vieţuirile ce au loc pe calea cunoaşterii suprasensibile privitoare la sufletul omenesc sunt cu totul asemănătoare, de pildă, cu un sentiment de singurătate maximă, un sentiment al Sinei planând deasupra unui hău. Experienţa unor asemenea vieţuiri dă naştere forţelor pe drumul cunoaşterii. Ele sunt germenii pentru cunoaşterea suprasensibilă. Toate aceste experienţe cuprind în ele, ca să spunem aşa, ceva profund ascuns. Atunci când sunt vieţuite, acest aspect ascuns ajunge la tensiune extremă; el face să explodeze sentimentul singurătăţii, care învăluie acest „ceva“ ca într-o coajă şi pătrunde în viaţa sufletului ca un mijloc de cunoaştere“.

Anunțuri