Zorki 4 inceputurile pasiunii mele – dedicat lui Gheorghe Sfaiter

de danizvernariu

Zorki 4

My fathers old camera Zorki 4 1967 Timisoara Romania Photoshop post prod.CS 6 by : danIzvernariu ©2014 ʘ 6014 New Zealand M ∴ B ∴Dan Izvernariu Workshop This picture belong to ☤322 THE STORYTELLER WordPress

 

Zorky 4   ♢   Cineclubul CFR Timisoara   ♢   Azi

♢ZORKY 4 1967-2000

Timp de 33 ani (camera inca mai exista acasa la Timisoara) aceasta camera de fotografiat pe 36mm cu obiectiv Zenith de productie CCCP a trecut de la o generatie la alta.
Din cate imi amintesc, tata a cumparat aceasta camera in jurul anilor 1966 sau 1967 considerata ca marca scumpa datorita mecanismului interior si a lentilei obiectivului.
La acea vreme erau de pret considerat obiect de lux sa ai un ceas de mana Doxa Antimagnetic si eventual o camera de fotografiat Zenith sau Zorky.
Tata a utilizat camera ocazional. Nu se ocupa de fotografie in mod special ci doar ocazional.

Camera a umblat cu parintii mei in diverse excursii in DDR, Turcia si chiar Italia la Torino de unde inca mai detinem o arhiva de fotografie alb negru pe hartie raster.
Ultimile fotografii au fost facute in anul 2000 in Timisoara pentru ca mai apoi timp de 10 ani sa steie in repaus . Actualmente se pare camera se afla in posesia copiilor mei.

Cineclubul CFR Timisoara 1984

La 16 ani am inceput sa fac primele fotografii. Am cumparat si primul film alb/negru Azomures 21 DIN, 100ASA cu o granulatie recomandata pentru peisaj si chiar buna pentru portret.
Primele fotografii le-am facut in Parcul Central din Timisoara incercand sa surprind imagini perfecte ale statuilor si naturii lucrand pe hartie fotografica filigran sau raster .

In anul 1984 Ianuarie –nu imi amintesc exact imprejurariile , am mers, invitati la Cineclubul CFR Timisoara la sectia de film si fotografie…toata gasca Punk .
La acea vreme activitatiile erau obligatorii iar frecventa la acestea era cumva impusa prin scoala de catre regimul socialist. Mai mult, chiar aceste cluburi aveau nevoie de activitate si membrii.
Din acest an a inceput pentru mine photomania.
Clubul era cat se poate de boehm, ne intalneam aproape zilnic ca aveam treaba sau nu. Se pregatea un festival anual “Secventa Timiseana” de film pe 16mm , scurt metraj facut de amatori.
Adeseori schimbam idei “new generation” si “old boys” cum ne numeau veteranii cineclubului fondatori de altfel.
Tin minte si acum seara in care m-am inscris ca membru intrun registru cu coperti scorojite ce servea ca “jurnal de bord” …aici erau de toate, notite, inscrieri, procese verbale, mesaje, desene si schite.
Accesul era garantat la toate subdiviziuniile cine clubului , la atelierul foto, la laboratoare de preparare, montaj si audio-video,la sala de proiectii pilot. Practic functiona (cred?) acel principiu ce spune “elevul isi cauta singur un maestru si o meserie” dupa cum simte .
Ei bine, eu personal nu pot spune despre mine ca sunt fotograf. Niciodata nu am avut (sincer!) rabdarea sa fac calculul de telemetrie/timp expunere/ diafragma in raport cu granulatia unui film.
Am avut insa pasiunea ascunsa de-a cunoaste. creativul/trucajul si montajul de film. Mai tarziu acest lucru s-a vazut in pasiunea si actul profesional ce azi il desfasor prin post productie si ilustratie digitala.
In acest club am invatat multe, am invatat despre cum se scrie un scenariu ca time-line, despre chimia solutiilor utilizate la developare filme si intregul proces tehnologic executat manual la termometru ; tot aici am invatat cum se face o transfocare in mod rudimentar astfel incat din nimic sa apara ceva sau sa dispara din imagine. Gheorghe Sfaiter isi va aminti citind acest post de acel pachet de “Carpati” filmat pe masa cu o diafragma, cum am dat mai apoi filmul inapoi si am re filmat peste zona expusa deja dar cu o alta diafragma ce a fost marita gardual astfel incat practic s-au suprapus doua imagini, una cu o masa goala si alta care facea sa apara din senin gradual si magic ca efect un pachet de tigari Carpati .
Aceste lucruri m-au fascinat.
Faptul ca Timisoara avea deschisa vederea catre Occident am avut apetit si mai mare  pentru reclama, video-clip si mai ales Poster. Iata, azi aceasta este vizibila in obsesivul meu poster creat pentru evenimente,publicitate samd.
Ar fi multe nume care au insemnat ceva la stimularea mea pentru pasiunea fotografiei si am sa rog ca nimeni sa nu se supere daca nu am sa numesc aici de teama sa nu gresesc, mai important este ca acesti oameni au reusit sa ma invete ceva… dorinta de perfectitudine, gand liber si mai ales inovatie, atat de necesara atunci cand…nu ai posibilitati.

Azi 

Actualmente nu mai folosesc camere foto clasice cu film, nu mai folosesc vechea mea lampa UPA de expunere manuala cu bec special, nu mai folosesc exponometru si nici vechiul meu blitz Fill 8 … totul se reduce acum la doua computere performante, 4TB memorie si doua camere SONY si NIKON dslr.
Azi lucrez in ultima versiune digitala profesionala Adobe Photoshop PsCss 6  si…adevarat spun… “pana mai ieri cu aparataj mecanic sau rudimentar ne chinuiam sa scoatem ceeace nici mama fotografiei moderne Leni Rifenstahl nu a scos fiind mandrii de orice mic pas facut pentru ca azi cu o aparatura moderna de ultima generatie si proces digital profesional… sa scoatem fotografii la cea mai fina si mai detailata imagine detaliu pentru ca mai apoi sa alteram si sa oxidam aceasta in maniera Art. Ce paradox!”

Odata cineva mi-a spus:
“Dan in arta prea multa perfectiune strica!”

Post dedicat bunului meu amic si excelent maestru in audio-vizual Gheorghe Sfaiter (Gelu) din Timisoara, Romania.

Anunțuri