Fetisul contra fetisherului

de danizvernariu

Sunt genul care nu isi aminteste repede nume dar stie sa iti spuna cu lux de amanunte secvente cu detaliu si reproducere de replici a unui moment de acum 10-15 ani in urma. Sunt genul care adora statistica si mai ales care cauta probabilitatea.

De aproape 30 ani ,poate chiar mai bine autistul din mine sta si observa din latura de Nord a Templului (sa spunem i.e.) in care este umbra si racoare.
Autismul in general confera o buna perspectiva pentru ceeace se intampla in jur pentru simplu fapt ca neimplicarea confera spatiu observatiei realitatiilor, ades..crude.

Pe la 10 ani am invatat sa observ despre existenta si fatarnicia unora.

Bunicul meu fiind preot iar eu in vacanta la parohia de la tara ma delectam (cat de ciudat!) participand discret la inmormantari. Asa am invatat ,observand, ca oamenii o secunda mai tarziu din plans si vaicareala devin acri sau nepasatori de parca nimic nu s-a intamplat.
Pe la 20 ani studiind fotografia am invatat sa ma folosesc de reflex astfel incat deseori descopeream cu usurinta ce se ascunde in spatele zambetului amabil si sociabil…privind din unghiuri discrete fata ce tocmai a zambit pentru ca mai apoi intoarsa sa spuna adevarul acreala sau dispretul.
Niciodata nu am crezut ca exista prosti.
Ca prostia este si rea si violenta.

Mereu am crezut ca unii oameni nu au referinte si instructie si prin urmare se comporta prosteste provocand prejudicii tertilor.
Pe la 30 ani am hotarat sa invat pe cineva de foarte mare incredere, oferind parte din cunoasterea mea initiatica ,parte din experienta mea cu referire la “magia” mecanismului social rezultata din concluzii ce s-au bazat pe experiente vezi mai sus.
Pe la 40 ani am concluzionat cat se poate de la sange ca prostul nu este prost pentru ca nu este educat sau nu a avut acces la informatie ci pentru ca realmente acesta este limitat ,redus sau obtuz. Oricat ai explica acestor gen de persoane, oricat ai proba, oricat efort ai face, la nimic nu ajungi in cel mai bun caz sau la o mare , mare dezamagire periculoasa in cel mai rau caz si frecvent intalnit.

Imagineaza ca te-as invata sa manuiesti o sabie japoneza si ti-as arata cum sa folosesti forta inamicului tau impotriva lui. Acum imagineaza ca ai acest bagaj de cunostiinte dar in realitate nu te descurci cu el si mai mult , blamezi spunand ca “ acest training este o prostie” desi in strafundul tau stii bine ca esti un incompetent . Partea proasta pe care poti sa o faci in acest caz este sa uzezi fara constiinta ceeace te-am invatat, partea cea mai cinica,insa, este sa uzezi aceasta impotriva maestrului tau.

Acum te intreb, care ar fi principiul dupa care maestrii vor decide cine trebuie sa aibe acces la informatie si cine nu? Cine este gunoi genetic si cine este un diamant neslefuit?
Sunt convins ca raspunsul va fi de genul : “Asta se vede si un maestru face diferenta…”

Am sa va argumentez:
Raul si diabolicul uman sta in infinite forme de amagire astfel inact este extraordinar de greu de spus dupa care semne sa ne luminam cine este autentic si cine este fals. Cu atat mai mult , nu vom sti niciodata cum va fi folosita puterea odata ce o primesti. Puterea orbeste si transforma omul.
O sa ajungem, la ideia: “Secretele nu trebuiesc divulgate” o sa va intreb …atunci cum ramane cu tranzmiterea cunoasterii in scopul progresului?

In opinia mea un om ce promite acel autentic nu va niciodata exceland in extreme; nu va fi un religios, un gay, un suporter de fotbal, un adept al unui partid, un misogin sau un viciat in ceva anume. Poate in schimb sa le aibe pe toate dar cumva median si trecut prin ratiune.
Acest lucru nu l-am stiut chiar daca am observat la varsta de 20 respectiv 30 ani.
Pentru toate acum platesc.

Anunțuri