Banalitatea Diabolicului

de danizvernariu

” Nu este nimeni care sa ne salveze acum,

Nu este nimeni care sa ne poata ajuta acum,

Nici macar, Dumnezeu!”

System of a Down

 

Decalajele intre realitati date de incultura, lipsa de educatie si impuls deschid cale libera diabolicului.

Am auzit de curand o maxima profunda ce spune ceva despre banalitatea raului ca fapt divers penetrant al realitatii rationale.

Ideia spune asa : “Banalitatea Diabolicului consta in diferenta intre timpul intelegerii si cel al iertarii precum in ideia ca cel mai mare rau din Gradina este acela care nu este comis de nimeni.”

Timpul intelegerii ades este mult in urma situatiei date si actualizata.Despre iertare nu poate fi vorba pentru ca nu este perceputa realitatea iar daca este perceputa atunci orgoliile nu permit recunoasterea ei. De aici pasul catre conciliere a cazut si odata cu el apare impulsul catre violenta, razbunare, dezastre.

Cand distanta dintre intelegere , accept al ei si iertare este doua secunde decalata se naste instinctual ofensiva care nu va tine cont nici de principii morale si nici etice.

Raul in fapt nu este comis de nimeni de vreme ce la activarea lui participa toti prin pasiv sau activ. Este ca un vulcan ce mocneste, fumega, …izbucneste intrun peisaj senin si absolut “adormit”.

Ce determina ca aceste forte malefice sa se manifeste este in principiu lipsa rabdarii solutionarii si gestionarii unei situatii de catre cei activi si pasivi. Ei nu vor cauta sa solutioneze rationand obiectiv ci vor trece la scurtaturi ca un bypass dureros si ades sangeros.

Inconstientul colectiv reorezinta acel “nimeni” din Gradina Edenului in care masele sunt mahmure si insufletit impresionate de “voci” ce le dicteaza scurtatura.

Odata ce este deschisa calea scurta , ratiunea nu mai are timp sa isi faca efectul iar pacea a cazut in favoarea radicalului ades obscen, revoltator si nemilos.

Asa se explica in istoria omenirii scuratura in constiinta pe vremea razboaielor, pogromuriilor, decimarii in masa. Iata, lumea azi recunoaste nazismul ca un fapt ce tine de extrema si exterminare insa vorbeste mai putin despre decimariile sovietice si chiar exemplul Hirosimei.

Diabolicul in opinia mea tine de grotesc, brutal, distructiv, irational si inuman.

Diabolicul practic nu este o entitate alta decat un formal imaginat de oameni, pentru ca este produs definit si revelat de oameni .

Am facut, recunosc, multe exercitii in viata mea pentru a pastra ratiunea treaza, tot asa recunosc ca unele persoane au reusit sa sparga acest firewall de protectie si au adus situatia de la galben atentionare la rosu activ si ofensiv.

Practic m-am surprins ades ca pierd controlul insa stiti ce? Am uitat de acest minim semnal de atentionare pe fractiune de secunda cu tot antrenamentul meu, filosofia mea .

Acum imaginati ca acest gen de situatie se petrece la nivel decizional in lume. Mi se pare firesc (sic!) sa apara injustul, violenta si grotescul mortii violente.

Odata cu ceva timp in urma in reteaua de socializare Facebook am lansat un post in care am spus facand referire la exploatare, abuz si sclavizare: “ Am constatat de curand in baza experientei ca pe masura ce caut sa ocolesc raul, acesta cauta sa ma intalneasca.” Cumva o prelungire a ideii  care spune ca “ pe masura ce luptam impotriva raului acesta isi modifica nu numai tactica dar si isi perfectioneaza atacul”.

Ma simt frustrat de faptul ca nu am o solutie macar idealistica privind raul . Oricat de ponderat incerc sa fiu, oricat de median incerc sa ma situez, oricat de rational incerc sa analizez, raul gaseste fisura pentru a ma determina sa recurg la irational , macar ca ma oboseste si ma duce la disperare harjonindu-mi psihicul.

Biserica ne cere sa ramanem treji, ma alatur ideii, masoneria ne invata cum sa procedam insa …iata… pana la urma solutii avem din perspectiva noastra, ce facem cu atacul frontal la care trebuie sa ripostam pentru a ne salva cumva?

Anunțuri