Obiectele personale „traiesc” cu noi

de danizvernariu

In anul 2003 , doi ani mai tarziu de la ziua in care am parasit definitiv Romania, am schimbat ultimile obiecte ce le-am purtat la noi sau in valize in ziua Z (in 17 Decembrie 2001).
In alte cuvinte am scimbat tot, de lacomportament, limba, viata in sine pana la cele mai mici detalii.
Cred ca in anul 2003 a fost si anul in care am decis sa ne cumparam accesorii de la aceeasi marca , astfel am ajuns sa avem brichete Zippo, ceasuri Tissot, pc-uri HP, parfumuri, telefoane …practic cam toate obiectele ce ne insotesc personal sunt frate si sora.
Cam care ar fi sa spunem , ratiunea faptului?
Speculativ cred ca unul din motive este forma de-a exprima cumva in afara ideia de „suflet pereche”. In ciuda divergentelor de opinii privind decizii de viata sau prisme de viata pe care le avem, atunci cand alegem ceva pentru noi este un lucru ce are pereche. Nu cred ca, sincer, acest lucru ar putea exprima altceva contrar a ceeace spun. Nu simt altceva decat ceeace susin.
Daca am fost vreodata atras de ceva, acel lucru a fost mecanica fina. Mi-au placut mecanismele in special cele de ceasornicarie. Recunosc ca in viata mea pana acum am demontat N ceasuri si fara exceptie la montare am ramas cu surplus de piese.

Tissot Le Loocle

My Watch

In 2003 de Craciun , Doris a decis in secret sa cumpere doua ceasuri marca TISSOT ,unicele obiecte ce au ramas neschimbate si aduse din Romania doi ani mai devreme.
Azi, aceste obiecte ce masoara ceva ce in fapt nu exista, au cca 11 ani ( 2003-2014) , cumva de 11 ani observam cum timpul este un paradox , este un fapt ce exista doar in capul nostru, este o relativa, doar un moment de trecere in care nu exista altceva decat uzura.

Dori´s watch

Doris watch

Interesant as vrea sa spun, tata a avut timp de 30 ani un ceas Doxa Antimagnetic extraplat, un obiect de mare pret al aniilor 1960 in Romania, greu de procurat . In anul 1993 , anul mortii sale ceasul a mai functionat o zi dupa deces si de atunci niciodata fara ca nimeni sa fie capabil sa il repare. Un oxid puternic a cuprins chiar carcasa interioara (retinetic era ermetic inchis) .Foarte probabil , exoteric explicat ar putea fi vorba de toxinele eliminate din corp inaintea mortii.
Un alt fact interesant ce l-am observat in doua decade privind obiectele este ca orice obiect despre care am avut o foarte buna impresie si am tinut la conservarea lui a imbatranit abrupt ca stare din ziua in care am lasat deoparte fara a mai folosii dar bine pus la protectie. Se prea poate ca este psihologic datorita progresului si pretentiior insa acele obiecte parasite maicapata si o anume patina si pur si simplu ceece „mai ieri” a fost stralucitor , azi a devnit mat si urat.
Imi mai amintesc ca dupa 5 ani am cerut lui mama sa imi trimita butonii, ochelarii, bricheta, stiloul (un Mount Blanc!) si alte cateva obiecte, cerinta intrun moment de nostalgie sau de pesimism in primii ani de la emigrare. Ei bine surpriza a fost de proportii cand obiectele au sosit acasa in Lisboa din Timisoara. Toate fara exceptie erau in stare atat de jalnica cu toate ca fiecare era de marca adevarata si bine intretinute si pastrate incat au ajuns in aceiasi zi la gunoi.
Am o senzatie romantica sa spunem, cred cumva esoteric ca obiectele traiesc si imprumuta din energia noastra ceva, conlocuiesc cu noi atata timp cat le utilizam. Odata parasite acestea pierd luciul si pur si simplu „mor”.
In Univers totul este in perpeetua schimbare si miscare. Nimic nu se pierde totul se transforma.

Anunțuri