Valantine´s Day 2015/ Evolutia sinelui si Infidelitatea

de danizvernariu

 

PsCs by Dan izvernariu 2015  This picture belongs to ☤322 THE STORYTELLER WordPress

PsCs by Dan Izvernariu 2015 New Zealand
This picture belongs to ☤322 THE STORYTELLER WordPress

Acum cateva zile in urma ma jucam in Photoshop si ma gandeam la ideia zilei indragostitilor ca ideie de sarbatoare.
Sunt unii ce critica aceasta zi spunand ca „aceasta ar trebui sa fie in fiecare zi” , precum…Craciunul sa spunem ca mesaj (i.e.), in fapt aceste sarbatori nu sunt altceva decat un mod prin care, o clipa trebuie sa ne reamintim ce suntem, cum suntem si mai ales ce ar trebui sa fie din perspectiva, umanului frumos si stralucitor.
O ideie imi strafulgera prin cap, dar daca, ma intreb sincer, aceasta zi de Valantines ar avea si un alt sens , altul decat dragostea aceea de „teen ager” pur si neexperimentat si alta conotatie , matura cu referire desigur la conspiratie in dragoste.

Si una si alta…
In cateva posturi anteriore ca jungian (adept) am sustinut si sustin ideia lui Dr. Carls Gustav Jung din care reiese ca omul prin experienta si concluzie isi modifica, spune Jung, opinia despre ” ai iubi” astfel incat din decada in decada a varstei , omul iubeste , se indragosteste mereu de alt mod (forma) ,precum daca nu va face imaginand un model din vis, nu se va indragosti realmente niciodata.
Asa se face ca la varsta adolescentei suntem indragostiti intr-un anume mod iar la maturitate sau chiar batranete iubim de cu totul alta maniera.

Problema ce o abordez eu azi in cateva cuvinte in acest post se refera la CONSPIRATIE. Iata, spun, intr-un univers variat doua arhietipuri contrare care se atrag se intalnesc in conditii nefavorabile. Acest „nefavorabil” poate fi orice , de la legi si reguli impuse (vezi Romeo si Julieta) la temporarul existential (vezi tematica filmului Love Story) , la straniul abordat de Radu Tudoran in cartea „Fiul Risipitor” sau esoterica cospiratie din „Luceafarul” lui Eminescu… exemplele pot continua in diverse combinatii de abordari pana la infidelitate.
In Alchimie dragostea este necesara pentru a putea experimenta prin unire si dizolvare, coagularea finala este ideia si extrasul fie el distilat sau triplu distilat (concluzia filosofica!) . Nimic nu se poate percepe aprioric doar atata timp cat suntem ancorati la senzori , atata timp cat acesti senzori (simturi) ne fac o imagine aproximativ reala asupra exteriorului nostru, asupra lumii in care traim si a supra a ce este bine sau rau pentru noi.
Alchimistul Paulo Coelho, in cartea „Alchimistul” ne spune (citat aproximativ din memorie) ca ” …atunci cand iti doresti ceva , tot universul conspira pentru reusita dorintei”. Observam subtilitatea ideii de conspiratie .

Prin urmare, schimbarea opiniei (in cazul nostru: dragostea) in context cu situatia data si cu ideia de vis/plan secret, ma face sa cred ca evolutia in dragoste este conspirativa si inevitabila pentru ca iata, referintele se schimba sau ceeace ai trait nu probeaza in realitate visul si atunci apare acel curent „underground” in care noi in sinea noastra devenim in secret fauritorii si arhitectii „Noului Plan” pentru ca „asa nu mai merge”, vezi propria concluzie in baza a ce ai experimentat pana in momentul trezirii la realitatea ta, asa cum o percepi.

Din acest reper existential apare acea mult criticata si controversata „Infidelitate” . Sa nu uitam cateva aspecte importante, visul si potrivirea 100% nu exista decat temporar din cauza evolutiei Eu-lui  sau mai grav, alegerea de ieri a fost pripita si abia azi acest fapt se vede si mai mult deranjeaza. Sa nu uitam ca doua lucruri nu sunt identice in univers chiar daca seamana si in acest caz acel imbold catre o posibila evolutie este la fel de inevitabila pentru simplu fapt ca omul isi doreste sa „guste din fructul prohibit”, daca nu pentru altceva dar macar sa afle despre ce gust vorbeste …cunoasterea.
Infidelitatea in opina mea este un act pentru o constiinta treaza la fel de necesar si imposibil de ocolit pe cat moartea este destin final al vietii. Se spune in „codul penal” al Bibliei ca nu ai voie sa gresesti nici macar cu gandul…ori acest lucru rational demonstrat nu este posibil pentru o fiinta umana imperfecta si supusa dualismului.

Intrebarea mea este cat se poate de rationala ” chiar ne apartinem pe vecie intro viata in care nimic nu este garantat?” raspunsul este si DA si NU pentru ca daca noi hotaram cu incapatanare aceasta este una iar daca ne raportam la realitati este cu totul altceva.

Acum, incapatanarea ar putea fi ca o hotarare impotriva firii prin care am decis cu orice pret si indiferent de consecinte ca nu ne abatem de la propriile filosofii , reguli, legi…  chiar daca moartea Sinelui intervine demonstrat. Este sanatoasa aceasta gandire?

Infidelitatea in ciuda opiniei generale , nu poate fi un act blamat pentru ca acest act cosnpirativ nu reflecta altceva decat un moment istoric in time-line life , o rascruce, proba, prin care deducem un nou match tot mai aproape de vis.
Acest lucru va apare doar acolo unde fie ca implinirea trecutului in prezent a fost o farsa (sau pura eroare in alegere), fie in prezent un fapt tragic ce lasa sa se vada ca „lucruriile pe acest fagas ” nu mai pot continua pentru ca ,iata, viata schimba valori de la sine.

In concluzia mea, actul infidel ( „cu gandul sau fapta”)ar trebui privit ca prim semnal de alarma ca ceva in istoric nu este O.K. si ca acel ceva daca nu isi are o rezolvare rapida consecintele pe plan evolutiv vor putea fi tragice, jenante sau devastatoare.
Cand apare acea conspiratie in dragoste, ceva deja s-a schimbat in Eu-l nostru, iata evolutia sinelui.

 

 

Anunțuri