Surduc Banat Caras Severin – nota in constiinta mea

de danizvernariu

In cateva posturi anterioare din acest blog va vorbeam despre locul in care imi petreceam vacantele la tara in parohia boehma a bunicului meu.
Azi imi vine in cap o amintire ce am sa o denumesc „pilda” pentru factul ce mereu il afirm:
„Lumea trebuia sa se schimbe in bine insa nu este asa ca rezultat si nu se indereapta social inspre bine. Vinovati de acestea se fac institutiile educationale ce ne-au invatat sa fim individuaisti si concurenti, institutia religiasa ce a mistificat si a demolat ideia de etica si moarala mintind si politicienii care au facut din obiectivul social :progres si ordine , o mare anarhie lipsita de orice morala.”

Imi amintesc de una din zile in care „trupa”mea am decis sa cautam un loc pe dealuri ascuns adanc in padure pentru a construi cabana si locul secret.
Abia acum vad analizand simbolic ce a insemnat aceasta dorinta si actiune in definitiv.

Am parcurs cativa Km buni dusi de o calauza, unul din noi care avand experienta locului pascand capre sau vaci stia locul ideal.
Eram cam 15 (imi amintesc vag) si o varsta de pana in 7-8 ani .
Eram mandrii ca o sa avem un loc al nostru secret.

Aceasta zona a Banatului este cunoscuta ca misterioasa din perspectiva sitiurilor istorice cu varii destinatii, de la drumul roman de piatra pana la Dunare (drum postalion) pana la cazematele din beton ce au servit armatelor de ocupatie : sarbe, austriece, germane… .

Asa am gasit in paragina un fel de camera din piatra cu usa metalica groasa, horn si un mic geam destinat ventialtiei sau tragerii.
Datarea ei, Primul Razboi Mondial, iar destinatia, poate o camera de garda a unui avampost ce strajuia cheiile localitatii strategic.

Ideia filosofica este simpla… umanul dispus sa coopereze neconditionat in situatii.
Fiecare din noi am contribuit voluntar pentru a imbunatati acea incapere, fiecare din noi am avut un loc in ea, fiecare din noi am muncit pentru a repara sau a inventa ceva pentru confort si siguranta.
Nimeni nu a pretins favoruri, nimeni nu a spus „acesta este locul meu”, nimeni nu a incercat sa fie sef, dar toti am contribuit liber si la unison la acea constructie.

Intrebarea este simpla:
Care a fost momentul istoric in constiinta noastra a tuturor care a daramat actul voluntar neconditionat? Cine ne-a invatat sa fim individualisti si rai, avizi dupa putere si favoruri?
Gresesc daca sun ca institutiile educationale, religioase si politice sunt cele care au dus de rapa constiinta umana?

Anunțuri